Sistemul vizual și aparatul proprioceptiv au și ele un rol important alături de sistemul vestibular propriu-zis. Când capul este rotit, canalele semicirculare sunt stimulate, dar și imaginea vizuală a mediului înconjurător se deplasează stimulând căile vizuale optochinetice. Mușchii gâtului codează de asemenea o informație sinergică.
Sindromul vestibular
Este cunoscut și sub denumirea de sindrom vertiginos și este constituit din totalitatea manifestărilor patologice cauzate de afectarea nervului vestibular (care este răspunzator, în principal, de menținerea echilibrului). Sindromul vestibular poate fi de tip iritativ sau distructiv și se manifestă printr-o multitudine de semne și simptome:
- vertij (senzație de mișcare a obiectelor în jur; mișcare giratorie);
- amețeală (senzație de nesiguranță, vedere în ceață, tremuratul obiectelor, vedere întunecată);
- acufene (zgomote în urechi);’
- senzație de plenitudine auriculară, de ureche plină;
- auz fluctuant, cu perioade de scădere a auzului;
- greață, anxietate.
Semne:
- nistagmus (mișcare a globilor oculari, care, însă, este vizualizată doar la anumite mișcări și pentru a cărui caracteristici este nevoie de un examen medical; nu se observă de către o persoană neavizată);
- semne de iritație a nervului vag (apar doar în criză) – vomă, puls încetinit, paloare, transpirații;
- deviații ale anumitor mișcări ale corpului.
Clasificare sindrom vestibular
Sindromul vestibular are o anumită clasificare și prezintă caracteristici speciale, în funcție de care parte a nervului vestibular este afectată.
Sindromul vestibular periferic este un sindrom care se caracterizează prin triada vertij, zgomote în ureche și scădere a auzului. Vertijul apare în crize cu durata de secunde, minute, ore (mai rar). Menținerea echilibrului este imposibilă, iar închiderea ochilor accentuează acest dezechilibru și sunt prezente senzatia de vomă, uneori chiar vomă cu paloare, transpirații și scădere a frecvenței pulsului.
Afecțiunile cele mai frecvente care sunt însoțite de sindrom vestibular periferic sunt:
- boala si sindromul Meniere;
- labirintită, insoțită de o supurație otică;
- postoperator;
- toxic, când se corelează cu administrarea de Kanamicina (antibiotic).
Dezechilibrul este important, dar închiderea ochilor nu îl creste în intensitate ca în cazul sindromului vestibular periferic. De asemenea, foarte important de precizat este ca pot apărea, zgomotele în ureche sau fenomenele menționate în descrierea generală de mai sus.
Afectiunile in care putem regasi acest sindrom sunt:
- leuconevraxit (scleroza în plăci);
- tumorile cerebeloase, anevrismele bulbare;
- insuficiență vertebro-bazilara din spondiloza cervicală;
- tromboza arterei cerebrale.
Înregistrarea acestor mișcări poate fi realizată cu ajutorul unor ochelari special concepuți în acest scop.
Testul se numeste Videonistagmografie (VNG)
Acest echipament permite vizualizarea permanentă a mișcărilor globilor oculari în timp real.
Light bar – Dispozitiv special cu fixare vizuala
Testul sacadelor – rezultate normale
Videonistagomgrafia
Este utilă pentru diagnosticarea obiectivă a tulburărilor vestibulare de tip central (prin afectare neurologică)
Testele vestibulare
Scopul: evaluarea funcționalității sistemului vestibular și a reflexului vestibulo- ocular
Testul sacadelor are ca scop examinarea abilității subiectului de a face mișcări rapide ale globilor oculari când privește înapoi și înainte la diferite ținte vizuale în plan orizontal.
Testul sacadelor – rezultate anormale – sacada întârziată
Testul sacadelor – rezultate anormale – sacada lentă
Cum arată o astfel de testare?
